Scriitorii povestesc – Claudia Groza Lazar

Am cunoscut-o pe Claudia in anul 2012 intr-un context strict profesional – sustinea ateliere de lectura si creativitate pentru copii prescolari si ateliere de scriere creativa si de povesti pentru scolari. Atelierele ei erau pline de pasiune, implicare, talent si profesionalism; are „lipici” la copii, stie sa si-i apropie si sa ii atraga spre carti si literatura. Avea doar 2-3 carti pentru copii publicate si multe, multe proiecte literare; de atunci, scriitorul Claudia Groza a crescut frumos.

 

V-o prezentam si voua printr-un interviu pe care a avut amabilitatea sa ni-l acorde de curand:

 

1. Pentru cititorii npoza claudiaostri care nu au avut ocazia sa te cunoasca, ne poti spune cateva cuvinte despre tine?

 

In primul rand, multumesc pentru invitatie.
Sunt nascuta in Bucuresti, in luna mai 1977. Iubesc natura si florile. Am fost un copil cuminte, studios, care atragea atentia prin uniforma impecabila cu gulere crosetate de mama, pampoane si cordelute unicat. Aveam caiete foarte ingrijite (acum nu știu cum reușeam, sincer). Recitam cu intonatie poezii cu diferite ocazii… pionieresti

Sunt o fire extrem de sensibila, vesela, optimista si visatoare. Dar o visatoare din aceea care lupta si munceste pentru visurile ei. Iubesc de cand ma stiu cartile si copiii. Eram atat de fericita cand primeam carti!
Dragostea pentru copii mi-a inoculat dorinta de a lucra cu ei. Mi-am dorit sa fiu invatatoare, apoi mi-am schimbat de vreo trei ori materia si am ales biologia. De 1 an si 3 luni sunt mama de gemeni: Ana si Horia.

 

 

 

2. La baza esti profesor si doctor în biologie – cum de ai inceput sa scrii carti pentru copii?

 

Dupa ce mi-am dorit sa devin profesor de limba si literatura romana pentru ca imi placeau gramatica si cartile, apoi de chimie pentru ca am avut o profesoara atat de blanda, am decis sa devin profesor de biologie pentru ca mi-a placut genetica. Dupa un pariu cu cei dragi ca nu voi face fata unui program de 8 ore, am ales sa caut altceva. Am lucrat cateva luni la o editura, apoi am ales cercetarea, unde am fost sfatuita ca este indicat sa incep si un doctorat. Pana si tema de doctorat a avut parfum de poveste (despre biodegradarea obiectelor de patrimoniu), ceea ce mi-a permis sa citesc carti pe care altfel nu le-as fi lecturat, sa intalnesc oameni din muzee pe care nu i-as fi cunoscut. Intr-o perioada nefasta, am ajuns in somaj tehnic. Neobisnuita cu vacantele, am cautat cursuri la care sa merg. Am gasit cursuri de scriere creativa. Primul curs a fost despre elemente de poveste si personaje si mi-a placut atat de mult incat l-am inventat pe Tobias. Apoi, am descoperit ca imi place sa evadez în lumea povestilor, unde ma pot juca.

 

tobias

Disponibila in libraria noastra.

 

3. Cum te ajuta experienta de la catedra in conceperea povestilor?

 

Experienta psihologica este foarte importanta. Multi copii isi cauta modele sau au nevoie de solutii pentru problemele pe care le intalnesc. Am o serie de povesti cu pilde, dar si povesti in care visele unor personaje se implinesc. Multi copii extrem de talentati nu au curaj sa se exprime sau nu au încredere in ei, in fortele lor.

 

4. Unde iti gasesti sursele de inspiratie?

 

In primul rand, ma inspira copiii (acum si gemenii mei). Uneori, ii priveam sau discutam cu ei si simteam ca au nevoie de o poveste. Gasesc inspiratie si in obiectele din jurul meu (am o poveste despre un aragaz vechi si unul nou – hahaha), am in minte o poveste despre mirodenii, alta despre cravata si papion. Ma inspira si cartile lecturate.

 

5. Cum ia nastere o poveste personalizata?

 

Imi este foarte drag acest proiect. Cu toate ca exista multi care au abordat aceasta nisa, il port in suflet. Am inceput sa lucrez la el in iunie 2011. Pornind de la cateva informatii despre copilul sau adultul caruia i se adreseaza povestea, incerc sa creez o calatorie de neuitat, în care sa apara pasiunile, oamenii dragi, dar si INCREDEREA, Curajul, Bunatatea, Zambetul, Jocul si Joaca. Am scris aproape 150 de povesti personalizate. Am cunoscut povesti de viata minunate. La unele am plans. Sunt cateva pe care le stiu pe de rost (aproape). Ceea ce imi place este ca fiecare poveste este UNICA. Fiecare om îsi primeste povestea despre EL. Mi-ar placea sa primeasca multi oameni o poveste personalizata in dar, cu diferite ocazii sau chiar fara ocazii. Eu am daruit invitatilor la cununie „Povestea unui om bun”, iar la nunta si la botez am avut povestea noastra si a gemenilor. Pot fi cadouri de suflet pentru o viata!

 

Poate va intereseaza si: DE CE, CE si CUM le citim copiilor cu voce tare?

 

claudia si tobias

 

6. Care este cel mai important lucru la o carte pentru copii, in opinia ta?

 

In opinia mea, cel mai important lucru este actiunea. Bine, inainte de toate sunt personajele si apoi ce fac, cum vorbesc, cum rezolva diferite conflicte. Imi place ca personajele sa aiba umor, dar este o mare diferenta de la a avea umor pana la a jigni cu umor. Iar copiii atat asteapta!

 

7. Care sunt provocarile unui autor de carti pentru copii?

 

Dupa ce a scris povestea/povestile, trebuie sa gaseasca o editura care sa creada in el, apoi un grafician cu experienta. Iar daca editura crede in el si in cartea lui, va si investi in promovarea ei. De aici totul depinde de public. 

 

 

 

 

8. Care sunt metodele care nu dau gres si prin care parintii ii pot apropia pe copii de carti si lectura?

 

Sincer? Metoda care nu da gres este existenta unei biblioteci in casa si parintii sa citeasca, sa fie modele pentru copii. Apoi vin toate celelalte: parintii si copiii sa citeasca impreuna (chiar pana pe la 8-9 ani), sa cumpere impreuna carti din librarie, sa aiba un abonament la biblioteca sau la o revista (eu ador colectiile). Niciodata fortat! Nu va functiona!

 

9. Ce citesti? Care este cartea preferata / autorul preferat si de ce?

 

Acum, citesc carti pentru copii si adolescenti, deoarece sunt implicata intr-un proiect de promovare a lecturii in scoli. Citesc beletristica, dar am citit foarte mult biografii / jurnal, carti de dezvoltare personala, carti de parenting.
Pot spune trei carti? Te roooog! Cartea preferata din copilarie este „Singur pe lume” de Hector Malot, pe care nu am putut sa o las din mana, desi lacrimile imi curgeau siroaie, dar actiunea si personajele m-au fascinat.
Mi-a placut foarte mult „Jurnalul Annei Frank” care pentru mine este o lectie de ambitie, vointa, disciplina.
Si a treia carte este „Fiul risipitor” de Radu Tudoran, care are un stil simplu, dar si multa sensibilitate si psihologie.

 

10. Ce alte pasiuni mai ai in afara de scris?

 

Imi place sa tricotez si sa colectionez diverse obiecte (semne de carte, pixuri si stilouri, felicitari/vederi primite, reviste).

 

11. Ce planuri de viitor ai?

 

Sa scriu un roman pentru adolescenti. Sa realizez doua jocuri gandite de mine, foarte dragi sufletului meu si sa imi fac un site cu propriile mele produse (jocuri, carti, povesti personalizate).
In luna mai 2017 lansez la Bookfest cartea pentru copii „Întamplarile detectivului Curios” – scurte povestiri de tipul “Stiati ca…?”

logo 900 x 832 px

 

Activitate literara:

Povesti cu pilde pentru copii isteti
Tolba cu povesti
Tobias, elefantelul colorat
Dorinte calatoare in trei povestioare
Sanatate la indemana
Bubu in lumea bebelusilor
Avionul Nazdravan
Povesti cu ingeri
Colaborari cu revistele: DOXI, Rici Arici, Mekki junior

Alte realizari: texte si povesti scurte incluse in manuale si auxiliare de invatamant primar si gimnazial; un caiet de zoologie pentru clasa a VI-a; autor la doua culegeri pentru evaluare de matematica si stinte de clasa a VI-a; autor a doua culegeri de bacalaureat

Alte activitati: Din 2009, realizez ateliere pentru copii: pornind de la o poveste pe care o citesc copiilor, ei realizeaza diferite activitati practice (pun seminte la incoltit, realizeaza tablouri din seminte diferite, sunt dirijori si pun note muzicale pe portativ, scriu povesti, realizeaza semne de carte, afla despre instrumente de masurat timpul etc.)
Acum sunt implicata intr-un proiect de popularizare a lecturii in randul copiilor: citesc fragmente din carti, apoi discutam pe marginea fragmentelor si realizam exercitii de creativitate la final. Incerc sa aflu daca citesc si care este motivul pentru care citesc, iar daca nu citesc incerc sa ii conving de importanta lecturii, precum si de faptul ca lectura nu inseamna doar romane, carti recomandate pentru scoala, ci si enciclopedii, jurnale de diferite tipuri, reviste etc.

 

 

Nota: imaginile din articol sunt din arhiva personala a Claudiei.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>